Da, mai ales în combinaţie cu alţi factori esenţiali, cum ar fi adâncimea bitului de culoare, luminozitatea maximă şi raporturile de contrast. Eşantionarea cromatică determină fidelitatea şi impactul monitorului, deşi percepţia culorii variază, în mod evident, de la persoană la persoană. Cu cât eşantionul de culoare este mai mare (sau mai multe date pe care un monitor le dedică prezentării culorii), cu atât imaginea este mai precisă.
Dar să revenim la elementele de bază. Şi prin asta ne referim la vremurile de început, cu mult înainte de monitoare, HDR sau 10 biţi. De la începutul creativităţii umane, artiştii au observat că publicul acordă mult mai multă atenţie luminii decât culorilor. Cu iluminarea adecvată, privitorii apreciază o pictură indiferent de culorile folosite de artişti. Cu toate acestea, monitoarele şi televizoarele nu se pot compara cu adevărat cu picturile, deoarece nu observăm direct imaginea sursă. Ecranul acceptă un semnal şi îl transformă în date pentru redarea pe monitorul pe care apoi îl privim. De aceea, pe ecranele digitale, cum ar fi monitoarele pe care le folosim cu toţii, eşantionarea cromatică joacă un rol important.
Şi deşi au trecut milenii de la primele desene rupestre, principiul de bază al luminii asupra culorii rămâne acelaşi. Exact aşa funcţionează vederea noastră. Avem nevoie de lumină pentru a vedea orice, iar culoarea, ei bine, culoarea este grozavă, dar secundară (de aceea primele filme şi televiziunea timpurie au fost în culori alb-negru). În epoca modernă, nevoia de a reprezenta culoarea pe ecranele electronice a devenit o problemă încă de la început. Începând cu anii 1920, inginerii din companii precum RCA şi Philips au lucrat pentru a dezvolta o modalitate de a transmite lumina şi culoarea împreună ca un singur flux vizual. Aceasta a dat naştere matricei „4x2” folosită în eşantionarea cromatică şi vom explica rapid acest lucru acum.
Pentru a economisi timp dacă vă grăbiţi, diferenţa dintre 4:4:4, 4:2:2 şi 4:2:0 devine evidentă în aplicaţiile de text. Aşadar, dacă utilizaţi un monitor, vă doriţi un raport de cel puţin 4:2:2. Desigur, 4:4:4 este întotdeauna mai bun raport chiar dacă nu este posibil în fiecare aplicaţie. De asemenea, eşantionarea cromatică nu are prea mult legătură cu adâncimea bitului de culoare, ca în cazul culorilor pe 8 biţi sau 10 biţi. Au legătură, dar numai tangenţial.
